Bella

Cand o privești astăzi pe Bella, nu îți poți imagina că timp de 15 ani a tras bușteni și copaci întregi după ea pe pantele abrupte de munte, de cele mai multe ori ca să umple buzunarele pariorilor și exploatatorilor, în timp ce purta și năștea, an după an după an, câte un copil “de rasă”, care îi era luat doar ca să aibă aceeași soartă, de căluț muncit până la epuizare…

Bella a ajuns în sanctuar o umbră, cu trup scheletic cu inima frântă, de o tristețe pe care ți-o transmitea prin toți porii. Ea a fost donată sanctuarului de către ultimul ei îngrijitor, care și-a dorit cu disperare ca ea să aibă măcar o bătrânețe frumoasă, dacă o viață frumoasă nu s-a putut…

Nimeni nu și-ar fi imaginat la o primă vedere că în burtica ei creștea o micuță comoară, dar totuși, la doar 3 luni de la sosirea în sanctuar a dat naștere unui băiețel sănătos, primul căluț din familia Nima născut chiar în sanctuar! În mod miraculos, pentru vârsta și starea ei, atât ea, cât și bebelușul ei (numit Bisou, adica “pupic” în  franceză) sunt bine. Acum Bella se poate bucura de ultimul ei copil, îl poate crește și iubi, în liniște, siguranță și libertate, așa cum nu a putut niciodată până acum.