Carisma

Deși avea aproape 4 ani când am cunoscut-o, ea nu avea un nume. Avea doar multă suferință întipărită în suflet, un frățior după a cărui pierdere și-a revenit greu și o frumusețe extraordinară care efectiv ne-a vrăjit. Nu ne-a fost deloc greu să-i găsim un nume, ba din contră, i-am ales instantaneu numele de Carisma, fascinați de toată carisma ei. 

Povestea ei de dinainte de a ajunge în sanctuar este una plină de suferință. Și-a văzut mama ucisă în fața ei și a frățiorului ei și de disperare și teamă, a fugit alături de micul ei frate din curtea în care și-ar fi găsit și ei sfârșitul imediat și nu s-au mai oprit până la țarcurile unor căței salvați, ținuți în foster de un vecin. Și cumva, au reușit să-l convingă să îi salveze și pe ei și să le răscumpere viața.

Și-ar fi dorit și ei mai mult, de exemplu, să fie și ei iubiți precum cățeii, să primească un  nume, să fie mângâiați, răsfățați și îngrijiți, însă au trebuit să se mulțumească cu un coteț micuț și o pală de fân pe zi, în următorii 3 ani. Dar au fost recunoscători pentru asta și nu s-au plâns. Și nici când îngrijitorii lor, prea bătrâni și din ce în ce mai afectați de senilitate, i-au ținut închiși în grajd nonstop în ultimele 6 luni nu s-au plâns prea tare și au îndurat cu stoicism (dar și cu tristețe) situația.

Probabil au știut și au simțit că niște îngeri păzitori se zbat pentru ei și că universul s-a pus în mișcare, spre o viață mai bună. Din păcate, viața minunată din sanctuar a durat foarte puțin pentru frățiorul ei, Chaplin, cel ce i-a fost Carismei frate, companie, alinare, iubire și siguranță. A plecat într-un loc mai bun și și-a lăsat sora în unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, în Sanctuarul Nima, să fie iubită, îngrijită și prețuită.