Data nașterii: 3 mai 1996
Data sosirii în sanctuar: 3 mai 2020
Data când a devenit înger: 10 decembrie 2021
Fulgerică a fost un căluț greu muncit, la țară, de la începutul vieții lui și a schimbat mai multe cămine de-a lungul timpului, niciunul permanent și niciunul în care să poată fi un cal liniștit și neexploatat, fără să facă muncile agricole pentru care a fost achiziționat în primul rând.
Pentru că persoanele din acest mediu nu privesc animalele ca pe ființe de sine stătătoare, ci numai ca sursă de venit, pază sau ajutor la munci grele, Fulgerică a trebuit să părăsească și ultima lui gospodărie pentru că era prea bătrân și nu mai putea face față, proprietarul înlocuindu-l cu unul mai tânăr, puternic și sănătos. Însă nu a renunțat la el ușor și a preferat să îi asigure un sfârșit de viață sigur, motiv pentru care de două ori ne-a căutat la sanctuar, pentru a ne ruga să-l achiziționăm noi, alternativa fiind samsarii din zonă.
Toți acești ani de viață nelipsiți de exploatare și-au pus amprenta asupra lui Fulgerică, astfel încât la primul control medical a fost diagnosticat cu emfizem pulmonar cronic, care însă a putut fi ținut sub control cu medicație adecvată și o viață fără efort fizic intens, ceea ce a avut din plin în sanctuar.
După ce a mai petrecut două luni la vechea lui căsuță, proprietarul fiind de acord cu această condiție după cumpărare, timp în care i-am asigurat noi hrana și toate cele necesare, până am reușit să îi amenajăm un spațiu, Fulgerică a ajuns într-un final în sanctuar, unde a avut amenajat un colț de rai doar pentru el și pentru micuța lui familie: Stela și Puiu.
Bătrânul nostru Fulgerică și-a luat rămas bun de la această lume în a noaptea dintre 9 și 10 decembrie 2021. A adormit în culcușul lui de pe pășune, avându-i alături pe Puiu și pe Stela, singura familie pe care a apucat să o aibă în cei 25 de anișori și jumătate de viață. Dacă putem numi viață regimul crunt de exploatare și statutul de obiect de muncă al calului de la țară.
O viață tristă și însingurată, căreia ultimul an și jumătate, petrecut în sanctuar, în libertate, sperăm că a reușit să îi aducă puțină alinare, căci de vindecare nu mai putea fi vorba (Fulgerică suferea de emfizem pulmonar cronic – o boală incurabilă des întâlnita la caii de muncă – și de probleme metabolice).
Plângem, iar alături de noi plânge natura întreagă, pentru viața ta și viețile fraților și surorilor tale, Fulgerică. Te rugăm să ne ierți, suflet frumos, pentru că am uitat să fim oameni…
Somn lin, copil drag…
