Indra

Indra a fost cel mai în vârstă rezident al sanctuarului și cea mai bătrână văcuță din România. Ea a provenit tot din ferma de lapte din Brădetu, împreuna cu Nima și Fetița.

Locuia acolo de aproape 2 ani și jumătate, când am cunoscut-o noi. Fermierul o cumpărase de la un târg de animale, în 2015 și nimeni nu știa în ce circumstanțe și-a pierdut un corn.

În întreaga ei viață, Indra nu a cunoscut altceva decât sclavia și exploatarea. An de an, a fost înseminată și a dat naștere câte unui pui pe care nu a apucat niciodată să îl cunoască și să îl crească. Pentru că așa produc fermierii laptele… separă mamele de copii, ca să le poate folosi și vinde laptele matern.  Ultimul pui îl avusese la finalul anului 2017 și încă mai avea lactație. Dar devenise sterilă și ar fi urmat să ajungă la abator.

Pe 27 aprilie 2018, am reușit să o scoatem pe Indra din fermă, împreună cu un vițeluș orfan – Brăduț – pe care blânda Indra l-a adoptat din proprie inițiativă, cu toată dragostea și grija pe care nu a apucat niciodată să le reverse asupra propriilor ei puiuți.

Alături de el, Nima și Fetița, a locuit in grajdurile de lângă București ale Save the Horses Romania timp de 6 luni, până când a venit Acasă, la Sanctuarul Nima, unde s-s bucurat de o bătrânețe liniștită și protejată, cum ar fi meritat de fapt să trăiască toată viața.

Noaptea de 19 spre 20 ianuarie 2022 a fost ultima noastră noapte împreuna. Am depănat sute de amintiri frumoase din anii aceștia petrecuți în sanctuar… i-am alinat durerile, i-am aranjat un culcuș cât mai confortabil, am sărutat-o și mângâiat-o cât pentru o viață întreagă, restul nostru de viață pe care îl vom petrece cu ea doar în gânduri, inimi și amintiri…

Cu demnitate, în respect și dragoste, alinare și compasiune, a plecat din aceasta lume bunicuța, la fel cum a trăit acești ultimi ani, cei mai frumoși ani din viața ei și din viețile noastre, ale tuturor celor care au avut privilegiul să o cunoască de la suflet la suflet.

Ni l-a lăsat pe Brăduț, astăzi o mândrețe de tăuraș, pe care l-a adoptat și l-a crescut cu prețul sănătății ei, atunci când era doar un mic orfan de 3 săptămâni, în ferma din care am salvat-o, un loc unde probabil nu ar fi supraviețuit fără ea. Și nu doar că a supraviețuit, mulțumită sacrificiului ei și a ultimilor ei stropi de lapte, dar s-a dezvoltat incredibil de frumos și armonios, mulțumită dragostei și blândeții sale!

A fost alături de Nima, în fiecare zi a lungii și dificilei ei recuperări medicale de 1 an și două luni și i-a dat curaj și încredere că totul va fi bine. Și a fost!

A fost cea mai buna prietenă pentru regretatele noastre Pușa și pentru Mișa, care a găsit în ea tot ce i-a lipsit o viață întreagă: o mamă, o soră, un suflet pereche, cineva mereu alături, mereu iubitor, mereu înțelegător, mereu vindecător.

Ne-a lăsat ca moștenire și lecțiile ei sublime despre o dragoste și o putere de iertare cum nu credeam că există pe această lume, pentru ca cine dintre noi poate ierta cu adevărat întreaga omenire pentru cruzimea cu care a fost tratată, mamă de 19 ori și pe toți copilașii ei, toți furați, uciși sau vânduți pe când erau doar niște bebeluși, pentru ca oamenii sa ii fure laptele matern până la ultima picătură și până la epuizare? Nu doar că ne-a iertat pe toți pentru păcatele semenilor noștri, dar ne-a copleșit cu o iubire și o blândețe angelică și atât de mare, încât nu știm, sincer, dacă ne ajunge această viață ca să ne ridicam la măsura ei, oricât ne-am strădui!