Pușa

Când am cunoscut-o noi, Puşa era deja o văcuță bătrână (19 ani), care s-a născut și a trăit toată viața într-o gospodărie învecinată cu sanctuarul.

Am aflat întâmplător că urma să fie dusă la abator cât de curând, pentru că de 3 ani nu mai fătase nici un vițel și în consecință, nu mai avea lactație (după ce an de an, fătase câte un vițel mascul, care i-a fost luat și sacrificat, pentru ca oamenii să îi consume laptele matern).

Datorită faptului că în aprilie 2019 sanctuarul s-a extins cu un nou teren (al patrulea), am putut să o ajutăm pe Puşa, împreună cu oamenii care au răscumpărat-o, la preț de abator, de la “proprietar” și care au adoptat-o la distanță.

Pe 24 aprilie 2019, Puşa s-a mutat în Sanctuarul Nima, care a devenit casa ei și locul în care a trăit acea bătrânețe liniștită, ocrotită și plină de dragostea pe care ne-o dorim pentru toate ființele.

După o perioadă în care a locuit singură într-un grajd și o curte separate, deoarece a avut de recuperat până a ajuns într-o formă optimă, Pușa s-a mutat în curtea Nimei și Indrei, unde i s-a alăturat ulterior, în noiembrie 2019, încă o bătrânică, Mișa.

După 7 luni și jumătate în sanctuar, în care Pușa a cunoscut, în sfârșit, libertatea, dragostea, atenția și bunăstarea, bătrânica noastră s-a stins, la primele ore ale dimineții de 5 decembrie 2019, în culcușul ei, cu burtica plină, având alături pe cele 3 prietene ale ei.

O moarte naturală (cel mai probabil stop cardio-respirator) și blândă, așa cum majoritatea văcuțelor nu apucă, din păcate. Ne-o vom aminti mereu senina și relaxată, interesată de oameni și de activitățile lor, bucurându-se de masaje și mese copioase… momente prețioase, de fericire și libertate.

Păpușel minunat, te iubim nespus!