Cand am cunoscut-o noi, Puşa era deja o văcuţă bătrână (19 ani), care s-a născut şi a trăit toată viaţa într-o gospodărie învecinată cu sanctuarul.
Am aflat întâmplător că urma să fie dusă la abator cât de curând, pentru că de 3 ani nu mai fătase nici un viţel şi în consecinţă, nu mai avea lactaţie (după ce an de an, fătase câte un viţel mascul, care i-a fost luat şi sacrificat, pentru ca oamenii sa îi consume laptele matern).
Datorită faptului ca în aprilie 2019 sanctuarul s-a extins cu un nou teren (al patrulea), am putut să o ajutăm pe Puşa, împreună cu oamenii care au răscumpărat-o, la preţ de abator, de la “proprietar” şi care au adoptat-o la distanţă (vă mulţumim din suflet, Miha şi Timotei!).
Pe 24 aprilie 2019, Puşa s-a mutat în Sanctuarul Nima, care a devenit casa ei şi locul în care a trăit acea batrâneţe liniştită, ocrotită şi plină de dragoste pe care ne-o dorim pentru toate fiinţele.
Dupa o perioada in care a locuit singură într-un grajd şi o curte separate, deoarece a avut de recuperat până a ajuns într-o formă optimă, Pusa a s-a mutat in curtea Nimei si Indrei, unde i s-a alaturat ulterior, in noiembrie 2019, o alta batranica, Misa.
Dupa 7 luni si jumatate in sanctuar, in care Pusa a cunoscut, in sfarsit, libertatea, dragostea, atentia si buna-starea, batranica noastra s-a stins, la primele ore ale diminetii de 5 decembrie 2019, in culcusul ei, cu burtica plina, avand alaturi pe cele 3 prietene ale ei.
O moarte naturala (cel mai probabil stop cardio-respirator) si blanda, asa cum majoritatea vacutelor nu apuca, din pacate. Ne-o vom aminti mereu senina si relaxata, interesata de oameni si de activitatile lor, bucurandu-se de masaje si mese copioase… momente pretioase, de fericire si libertate.
Papusel minunat, te iubim nespus!