Ruby

Ruby a fost salvată practic de la “tradiționala” moarte de Crăciun, când un copilaș a cunoscut-o și s-a atașat de ea, iar familia lui a făcut eforturi incredibile ca să îi răscumpere viața, siguranța și să îi ofere un sanctuar. Pentru prima oara în viața ei, purcelușa crescută pentru “carne” într-o mică fermă, a pășit pe pământ și iarbă, a râmat, a văzut întâi stelele, apoi soarele dimineții, a simțit vântul…

Povestea ei dinainte să ajungă la noi este una clasică: Mămica ei a fost inseminată artificial, iar după o viața trăită în detenție (știți deja cu toții în ce condiții sunt ținuți porcușorii în ferme și în majoritatea gospodăriilor, în spații minuscule, adesea întunecate și întotdeauna mizere), nașterea nu a putut fi o bucurie, pentru că inteligența și experiența îi spuneau deja ce soartă vor avea copiii ei, cât de lipsiți de protecție, bucurie și libertate vor fi, până la prima iarnă, când îi va vedea, rând pe rând, târâți de picioare din mica lor închisoare de ciment și le va auzi, neputincioasă, plânsetele, strigătele disperate și agonia ultimelor clipe… Și i-a văzut. Și i-a auzit. Pe toți frații și surorile lui Ruby, 9 la număr.

Și pe Ruby a văzut-o scoasă din “coteț” trasă de picioarele din spate, când iarna era pe sfârșite. Si lui Ruby i-a auzit plânsetele de frica. Însa nu i-a auzit și nu-i va auzi niciodată agonia, pentru că în acel moment Ruby era suită în “barca de salvare”(cum le zicem noi mașinilor care transportă animăluțe spre viață și salvare) care a parcat în aceeași seara în sanctuar, unde Ruby și-a început adevărata viață.

Această viață este șansa minunată de a crește, de a evolua, de a simți pământul sub picioare, vântul in blănița, soarele pe trupușor, pupici pe ochișori și mângâieri pe burtică! Fiecare an pe care Ruby îl împlinește este o mică, minusculă victorie împotriva sorții crude pe care oamenii i-au rezervat-o unei specii întregi de ființe sensibile și inteligente, mai inteligente decât cățeii, de exemplu.

Și sperăm că mămica ei, oriunde ar fi, pe aceasta lume sau pe cealaltă, simte ca cel puțin un copilaș de-al ei a scăpat de “predestinarea” imorală și fără sens hotărâtă de oameni neamului ei.