Sourir

La nici 2 luni, viața micuțului Sourir era pe cale să se sfârșească într-un mod cumplit. A fost atât de aproape să nu mai apuce să împlinească nici măcar doua luni, să nu apuce să alerge niciodată, să nu simtă soarele și picăturile ploii, mirosul și gustul ierbii, afecțiunea și pupicii unei mame, fie ea și adoptivă… Așa a început viața lui Sourir, iar povestea salvării lui a debutat atunci cand o familie obișnuită a fost anunțată de către o vecină că vinde carne de vițel. Și deși inițial au vrut să cumpere, ca în alți  ani, ceva  s-a schimbat  de data aceasta în inimile și în sufletele lor. Atât de mult, încât i-au răscumpărat  viața și i-au căutat sanctuar, l-au însoțit până aici și au plâns de fericire pentru el.

Fiind atât de mic, când a ajuns în sanctuar micuțul ar fi trebuit să bea încă lăptic de la mămica lui. În lipsa acesteia, noi l-am hrănit zi de zi cu lapte din biberon, iar vâcuța-bunicuță Augusta, căreia o viață întreagă nu i s-a permis să își crească și iubească proprii copilași, l-a adoptat încă din primele momente ale sosirii lui aici.

Trebuie să mai știti că numele de Sourir l-a primit în memoria Suranei, mamica baietilor noștri Carlos și Solaris, pentru că fix pe 10 aprilie, când ar fi fost ziua ei, Sourir a fost practic salvat de la o moarte crudă, prematură și nemeritată de nici o ființă.