Victor

Povestea lui Victoraș a început cu un telefon primit într-o seară, care ne semnala prezența unui mânz mic și foarte emaciat pe raza comunei noastre, aparent abandonat într-o grădină împrejmuită, fără umbră și apă, la marginea șoselei (pe care micuțul și iesise până am ajuns noi și doar prin atenția și bunăvoința șoferilor nu a fost accidentat).

Așa l-am cunoscut pe Victoraș, un băiețel de aproape 3 luni aflat la capătul puterilor, cu ochișorii atât de triști și extraordinar de slab. Am reușim, între timp, să aflăm multe: cum a fost luat de lângă mamă la doar câteva zile după naștere, cum a fost “crescut” pe un islaz cu văcuțe, forțat să facă drumuri lungi pe lângă căruță și cum, atunci când starea lui s-a depreciat în urma acestor “tratamente”, a fost lăsat de izbeliște.

Nu am stat prea mult pe gânduri și l-am suit pe micuț în mașină și l-am adus în sanctuar, unde a primit în aceeași seară asistență medicală, primii stropi de lapte în atâtea luni (din fericire aveam o cutie de lapte praf Pavo), o hăinuță călduroasă (pentru că îi scăzuse temperatura corporala foarte mult) și toată dragostea noastră.

I-am amenajat o căsuță mică, pentru a fi în siguranță, în care a stat până a prins puțină putere. Apoi Victoraș a locuit și a crescut alături de bunicuțele măgărușe Nadia și Geta, extrem de blânde și răbdătoare cu cu micuțul băiețel din ce în ce mai plin de energie. Acum, Victor este un căluț mare, care locuiește împreună cu ceilalți căluți ai familiei Nima, este fericit, sănătos, puternic și extraordinar de iubit.